Dictionar

SUR-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sur-)

1. „superior, în exces, neașteptat”.
 

sura

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. sura)

1. (anat.) partea musculoasă posterioară a piciorului inferior; pulpa piciorului.
 

surâde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sourire)

1. a zâmbi.
2. (fig.) a-i fi favorabil.
3. a-i plăcea mult.
 

surâdere

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (surâde)

1. râs ușor, fără sunete, exprimat numai prin destinderea buzelor; surâs.
2. (var.) suridere.
 

surah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. surah)

1. țesătură ușoară de mătase, din India.
 

sural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sural)

1. (anat.) care se referă la gambă (sau la mușchii gambei).
 
 
 
 

aberometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)

1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberației vizuale.
 
 

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.