Dictionar

surdomutitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. surdi-mutité, surdimutité)

1. stare permanentă în care o persoană nu este capabilă să comunice prin vorbire sau să perceapă mesaje prin auz; surdomutism.
2. (var.) surdimutitate.
 

dactilologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dactylologie)

1. mijloc de comunicare (între surdomuți) prin semne convenționale cu degetele; dactilofazie, limbajul semnelor.
2. (var.) dactilogie.
 

demutiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démutiser)

1. a educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului semnelor.
 

fonomimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fonomimia)

1. reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (între surdomuți).
 

sudomutism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (surdo- + mutism)

1. defectul surdomuților; surdomutitate.
 

surdomutitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. surdi-mutité, surdimutité)

1. stare permanentă în care o persoană nu este capabilă să comunice prin vorbire sau să perceapă mesaje prin auz; surdomutism.
2. (var.) surdimutitate.