Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. absurdité, lat. absurditas)
1. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie.
2. care n-are voce sau simţ muzical.
3. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phi)
1. literă a alfabetului grecesc (..), care notează o oclusivă labială surdă şi aspirată, transcriindu-se prin ph.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiculalgie)
1. durere surdă şi continuă, datorită unei inflamaţii a rădăcinilor nervilor cranieni sau rahidieni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sonoriser)
3. tr., refl. (fon.; despre o consoană surdă) a (se) transforma în sonora corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. thêta, gr. theta)
1. a opta literă a alfabetului grecesc (ϑ, Θ), care reprezintă o consoană interdentală aspirată surdă.