Rezultate principale (Surprinde.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surprendre)
1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenţionează s-o săvârşească pe ascuns.
2. (mil.) a cuceri pe neaşteptate.
4. a observa (pe furiş); a descoperi.
Rezultate secundare (Surprinde.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (surprinde)
1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins.
2. prin ~ = pe neaşteptate.
3. observare a unui aspect momentan.
4. sentiment de uimire; surpriză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuscade)
1. loc ascuns de unde se pândeşte inamicul pentru a-l surprinde.
2. acţiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consterner, lat. consternare)
1. a provoca cuiva nedumerire şi mâhnire; a surprinde.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrarier)
1. a şoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicţie cu convingerile, aşteptările, dorinţa sau intenţia sa).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrariété)
1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. éblouir)
1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari).
2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénomène, gr. phainomenon)
1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor.
2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate.
3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară.