Dictionar

Rezultate principale (Surprinde.):

Surprinde

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surprendre)

1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenţionează s-o săvârşească pe ascuns.

2. (mil.) a cuceri pe neaşteptate.

3. a mira, a uimi.

4. a observa (pe furiş); a descoperi.


Rezultate secundare (Surprinde.):

Surprindere

Parte de vorbire: s.
Origine: (surprinde)

1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins.

2. prin ~ = pe neaşteptate.

3. observare a unui aspect momentan.

4. sentiment de uimire; surpriză.


Ambuscadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuscade)

1. loc ascuns de unde se pândeşte inamicul pentru a-l surprinde.

2. acţiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.

3. (fam.) capcană.


Consterna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consterner, lat. consternare)

1. a provoca cuiva nedumerire şi mâhnire; a surprinde.


Contraria

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrarier)

1. a şoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicţie cu convingerile, aşteptările, dorinţa sau intenţia sa).


Contrarietate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrariété)

1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.

2. (log.) raport între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.


Ebluisa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. éblouir)

1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari).

2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului.


Fenomen 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénomène, gr. phainomenon)

1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor.

2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate.

3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară.