Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conceptisme)
1. şcoală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiţie, prin abuz de metafore noi şi paradoxale şi prin cultivarea efectelor surprinzătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. fama)
1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. prodigium, fr. prodige)
1. fenomen extraordinar căruia i se atribuie o cauză supranaturală; minune, miracol.
2. (prin ext.) realizare surprinzătoare; lucru, fapt ieșit cu totul din comun.
3. persoană care prin talentele, calitățile (sau defectele) sale, este un individ remarcabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)
1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.
2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.
3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.
4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.
5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.
6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.
7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.
8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trouvaille)
1. descoperire fericită, surprinzătoare a unui cuvânt, a unui amănunt potrivit.