Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aménagement)
1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. complexité)
1. caracterul a ceea ce este complex, alcătuit din multe elemente, greu de înțeles; dificultate legată de acest caracter complex.
2. gradul de utilizare a resurselor (timp, memorie) de către un algoritm în funcție de datele care urmează să fie procesate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crise)
1. manifestare violentă a contradicţiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficienţa resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos şi decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluţia unei boli.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (deplasa)
1. acţiunea de a (se) deplasa; timpul şi locul în care se deplasează cineva.
2. în ~ = în călătorie în interes de serviciu.
3. (astr.) ~ spre roşu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roşie a spectrului în comparaţie cu liniile spectrale ale surselor terestre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (economic + -itate, cf. fr. économicité)
1. caracter economic, respectarea principiilor științei și doctrinei economice.
2. eficacitate din punct de vedere economic; economisire; grad de economie, rentabilitate.
3. succesul economic obținut prin cea mai bună combinație a costurilor și a randamentelor.
4. utilizarea parcimonioasă și economicoasă a resurselor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énergétique)
1. adj. referitor la energie, care produce energie.
2. sistem ~ = ansamblu de instalații pentru producerea, transmiterea și distribuția energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu.
3. s. f. ramură a științelor tehnice, despre descoperirea și exploatarea surselor de energie, posibilitățile de utilizare a acesteia, precum și construirea și exploatarea sistemelor energetice.
4. informație în serviciul economiei de energie.