Dictionar

surveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. survenir)

1. a se întâmpla pe neașteptate.
2. a avea loc, a se petrece între timp.
 

catastrofism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catastrophisme)

1. teorie care atribuie cataclismelor toate schimbările geologice și biologice survenite pe suprafața terestră.
2. termen pentru denumirea literaturii de science-fiction, invadată de extratereștri.
 

colaps 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collapse)

1. prăbușire a unei construcții; (p. ext.) prăbușire (economică etc.); ruină, faliment.
2. (tehn.) deformare, spargere a pereților.
3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
4. ~ gravitațional = prăbușire gravitațională.
 

compromisoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compromissoire)

1. în legătură cu un compromis.
2. care prevede recurgerea la arbitraj în cazul unui litigiu între părți.
3. clauză ~ie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri.
4. judecată ~ie = judecată pronunțată de arbitri.
 

gerontopsihiatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gérontopsychiatrie)

1. studiu al tulburărilor mintale survenite la bătrânețe; geropsihiatrie.
 

interveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intervenir, lat. intervenire)

1. a lua parte la ceva, a intra în acțiune; a intra în vorbă.
2. a face o mediație, un dermes în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva.
3. a se întâmpla, a surveni, a se ivi.
 

metaplasmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. métaplasme)

1. schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea, sau înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare.
2. (biol.) substanțe alimentare elaborate de protoplasmă.