Dictionar

Rezultate secundare (Sus;):

Asus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assus)

1. partea detaşabilă a formularelor dintr-un chitanţier etc.


Cresus

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. crésus; cf. Cresus, rege antic al Lydiei, faimos prin bogățiile sale)

1. om foarte bogat (om opulent ca și Cresus).


Durșus

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Durchschuss)

1. (tipografie) linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, folosită la spațierea liniilor de text; interlinie.

2. (var.) durs, dursus.


Lapsus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. lapsus)

1. incapacitate momentană de a-şi aminti ceva.

2. eroare accidentală în cursul vorbirii sau scrierii, folosirea unui cuvânt în locul altuia, datorită oboselii, emoţiei, neatenţiei etc.


Numerus clausus

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. numerus clausus)

1. categorie de persoane admise în număr limitat într-o funcţie, într-un grad, conform unei legi, unei decizii a autorităţii.


Sus-citat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sus + citat)

1. citat mai înainte, pomenit în cele spuse sau scrise înainte.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Abjudeca

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească.


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Aboliţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.

2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.

3. II. partizan al aboliționismului.

4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.


Abraziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.

2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.


Abrutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.