Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angulaire, lat. angularis)
1. care formează un unghi, în formă de unghi; unghiular.
2. situat la sau aproape de un unghi.
3. (geom.) care se măsoară printr-un unghi.
4. piatră ~ă = piatră, în general de dimensiuni mari, situată la colțurile unei clădiri și având un rol cheie în susținerea acesteia; (fig.) temelie, element fundamental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)
1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boogie-woogie)
1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susţinerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorităţi antrenante.
2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. capon, it. capone)
1. suport mic, ieșit în afara bordului unei nave, folosit la susținerea ancorei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coussinet)
1. piesă în formă de cilindru sau din două părţi semicilindrice care căptuşeşte un lagăr (II) şi vine în contact direct cu axul maşinii.
2. placă între două elemente de construcţie pentru susţinerea celui de deasupra şi transmiterea eforturilor la cel inferior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écharpe)
1. şal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă.
2. fâşie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnităţi, al unei funcţii.
3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susţinerea antebraţului.