Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. druidisme)
1. religia druizilor, care propovăduia credinţa în nemurirea sufletului şi în metempsihoză, susţinând că oamenii descind din zeul morţii şi că lumea va sfârşi prin foc şi apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physiocratie)
1. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franţa, care respinge intervenţia statului în economie, susţinând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immatérialisme)
1. concepţie filozofică idealistă care neagă materia ca substanţă de sine stătătoare, susţinând că realitatea există numai ca percepţii şi idei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. keynésianisme)
1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.
2. poziție economică conform căreia statul ar trebui să stimuleze în mod activ creșterea economică și să îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.
3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. legato)
1. adv. (muz.) legat, susţinând neîntrerupt sunetul unei note.
2. s. n. pasaj dintr-o compoziţie executat în acest mod.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. marxiste, rus. marksist)
1. I. referitor la marxism, propriu marxismului.
2. referitor la Karl Marx sau susținând doctrina lui Karl Marx.
3. care aderă la marxism; care aplică conceptele marxismului.
4. II. adept al marxismului (ideologie comunistă, așa cum este profesată de Karl Marx sau de adepții săi).