suveranitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. souveraineté)

1. calitatea de a fi suveran; putere supremă, independență a unui stat în relațiile internaționale.

centralizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centraliza)

1. acțiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești.
3. ~a capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.

teritorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. territorial, lat. territorialis)

1. referitor la un teritoriu; de (pe) teritoriu.
2. ape ~e = apele de lângă țărm, până la o anumită depărtare, asupra cărora își exercită suveranitatea statul riveran.

teritorialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. territorialité)

1. zonă de suveranitate a unui stat.
2. ~a legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor cetățenilor aflați pe teritoriul său.
3. instinct de delimitare și apărare a teritoriului unui animal sau grup de animale.

teritoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. territorium, fr. territoire)

1. spațiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică.
2. porțiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele și spațiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină și exclusivă a unui stat.
3. spațiu limitat care asigură necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale.
4. (anat.) ansamblu de organe, mușchi și porțiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv.

suveranist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. souverainiste)

1. I. care se referă la suveranitate ca opțiune politică (ex. discursul ~).
2. (Europa) care se referă la suveranism ca opțiune politică, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
3. II. susținător al unei Europe alcătuite din națiuni suverane (ex. ~ul italian).
4. (Canada) partizan al suveranității Quebecului (ex. suveraniștii din Quebec).

suveranism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. souverainisme)

1. (Europa) opțiune politică bazată pe apărarea suveranității fiecărei țări, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
2. (Canada) opțiune politică conform căreia Quebecul ar trebui să devină o țară suverană; mișcare care susține suveranitatea Quebecului.