Dictionar

Rezultate secundare (Suverană,):

Abdica

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.

2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.

3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.

4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.


Prințesă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. princesse)

1. fiică a unui suveran; (Regatul Unit) fiica și nepoata suveranului; principesă.

2. soția unui prinț; principesă.

3. suverana unui principat; principesă.

4. (fig.) cea care este cea mai bună din genul ei.


Regină

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. regina)

1. soţie de rege; suverană a unui regat.

2. (fig.) persoană, lucru cu o poziţie privilegiată, dominantă.

3. matcă (de albine).

4. piesa cea mai însemnată la jocul de şah după rege.


Tron 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)

1. scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii.

2. (fig.) simbol al puterii regale, al domniei.

3. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie.

4. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante.


Suveranism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. souverainisme)

1. (Europa) opțiune politică bazată pe apărarea suveranității fiecărei țări, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.

2. (Canada) opțiune politică conform căreia Quebecul ar trebui devină o țară suverană; mișcare care susține suveranitatea Quebecului.


Abdicare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abdica)

1. acțiunea de a abdica și rezultatul ei; (înv.) abdicație, (înv.) abdicațiune.

2. renunțarea la o funcție importantă; demisionare.

3. acțiunea de renunțare la puterea suverană, la coroană.

4. (fig.) renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților).