suzeran, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suzerain)

1. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale.
2. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat.

suzeranitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suzeraineté)

1. drept al suzeranului asupra vasalilor săi.
2. drept al unui stat asupra altuia, care, deși are un guvern propriu, nu are autonomie deplină.

assize

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran și vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.

beneficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații.
2. folos, profit, câștig.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.

dinast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynaste, gr. dynastes)

1. (ant.) șef de trib, suveran al unui stat mai mic.
2. feudal suzeran sau vasal.
3. întemeietor al unei dinastii.

feudalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. feudalità, fr. féodalité)

1. (istorie) regim politic și social specific Evului Mediu, caracterizat prin existența feudei, o proprietate teritorială acordată de un suzeran vasalului său, căruia i se cer în schimb anumite obligații (militare, financiare, judiciare et cetera); feudalism.
2. (prin ext.) putere considerabilă deținută de anumite clase ale societății.
3. (var.) (înv.) feodalitate.

feudatar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fuedataire)

1. posesor al unui fief.
2. vasal care datora credință și omagiu suzeranului său.

feudă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. feudo, lat. feudum)

1. domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității acestuia, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii; fief (1).