Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sâmbure + -el)
1. diminutiv al lui sâmbure; sâmbure (mic).
2. (sinonime) sâmburaș, (reg.) sâmburuț.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apyrène, lat. apyrenus)
1. (despre fructe) fără sâmbure.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. avocados)
1. pom cultivat în zonele subtropicale şi mediteraneene, având fructe bace, de mărimea unei pere, cu coaja subţire, verde, pulpa comestibilă şi un sâmbure mare, ovoid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. diapiro)
1. cută anticlinală caracterizată prin prezenţa unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drupe, lat. drupa)
1. fruct indehiscent cărnos şi zemos, cu un singur sâmbure.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. mango)
1. (bot.) arbore din regiunile tropicale, al cărui fruct, comestibil, ca un pepene, are miezul moale şi galben, suculent, dulce, cu o aromă puternică; manghier.
2. (bot.) drupă (fruct) de manghier de mărimea unei pere, de culoare galbenă sau portocalie, cu sâmbure mare și pulpă foarte gustoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mésocarpe)
1. partea cărnoasă, pulpa unui fruct, între coajă şi sâmbure.