Dictionar

sarment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sarment, lat. sarmentum)

1. lăstar subţie, târâtor, cu frunze la vârf, care îndeplineşte funcţii de reproducere.
 

SARMENTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. sarmentum „lujer, mlădiță”)

1. „lăstar aerian, sarment”.
 

sarmentifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. sarmentum „lujer, mlădiță” + -fer)

1. (despre tulpină) prevăzut cu sarmenți.
 

sarmentiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. sarmentum „lujer, mlădiță” + -form)

1. în formă de lăstar aerian.
 

sarmentos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sarmenteux, lat. sarmentosus)

1. (despre plante) care produce sarmenţi.
2. cu tulpina lungă, mlădioasă şi agăţătoare.
 

şarmeur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charmeur)

1. persoană fermecătoare, care seduce printr-o atracţie puternică.
 

biletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billette)

1. semifabricat din oţel cu secţiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; ţaglă.
 
 
 
 

sarmentos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sarmenteux, lat. sarmentosus)

1. (despre plante) care produce sarmenţi.
2. cu tulpina lungă, mlădioasă şi agăţătoare.
 

tombac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tombac)

1. aliaj de cupru şi zinc, de culoarea aurului, folosit sub formă de sârme, table etc.