ghisarmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guïsarme)

1. armă veche în formă de cuțit lung cu lama asimetrică, având fixate pe muchie una sau două croșete.

sărman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bg., sb. siromah)

1. lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac.
2. (exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) biet, sărac, nenorocit.
3. (reg.) orfan.
4. (var.) (reg.) săriman, sârman, siriman.

șarmant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charmant)

1. care are farmec, care place extrem de mult, care exercită o atracție puternică asupra simțurilor, afectivității sau spiritului; fermecător, încântător.

sarmat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. sarmato, lat. sarmata)

1. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră și Marea Baltică.
2. (s. f.) limbă iraniană vorbită de sarmați.

sarmațian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sarmatien)

1. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei.

acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.

balansier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balancier)

1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).

bandaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandage)

1. fașă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susține o hernie.
3. fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice.

boxpalet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. box-palette)

1. cutie metalică cu pereți din plase de sârmă, în care se transportă piesele mărunte într-o uzină, se ambalează sticlele (de vin) etc.

bridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bride)

1. gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul.
2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.
3. legătură din (sârmă de) oțel pentru solidarizarea unor piese asamblate.
4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.
5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderență.