Dictionar

șevelură

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. chevelure)

1. părul de pe capul omului; podoabă capilară.
 

șever

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. şever, engl. shaver)

1. unealtă așchietoare de oțel folosită pentru șeveruire, pentru supernetezirea roților dințate.
 

sever, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sévère, lat. severus)

1. aspru, lipsit de blândețe; grav.
2. exigent, pretențios; strașnic, riguros.
3. rigid, serios, solemn.
4. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster.
 

severitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sévérité, lat. severitas)

1. asprime, exigență, rigiditate, austeritate.
 

șeverui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după engl. shaving)

1. a netezi fin flancurile roților dințate necălite.
 

admonesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admonester)

1. a mustra cu severitate, a dojeni.
 

admonestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. admonestation)

1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.
 

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
 

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.
 

aristarh

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aristarque, cf. Aristarh – celebru gramatic și critic grec din antichitate)

1. critic sever și minuțios, dar drept.
 

asiduitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruință, sârguință.
2. perseverență, insistență.