Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)
1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déprécation, lat. deprecatio)
1. figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. feinter)
1. (sport) a face o mişcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înşela.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. filtration)
1. acțiunea de a filtra și rezultatul ei; filtrare, filtraj.
2. acțiune prin care un lichid este trecut printr-un corp poros, menit să-l limpezească, să-l purifice; trecerea unui lichid printr-un filtru.
3. (despre unde electrice) acțiune de trecere printr-un dispozitiv care oprește anumite unde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garantie, it. garanzia)
1. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.
2. a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gynogenèse)
1. pseudogamie în care gametul mascul pătrunde în ovul fără să-l fecundeze, embrionul dezvoltându-se partenogenetic.