Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sadique)
1. I. care se referă la sadism; care practică sadismul; care manifestă sadism.
2. (prin ext.) care simte plăcere să chinuiască pe alţii; de o cruzime extremă.
3. II. persoană care manifestă sadism.
4. persoană care caută plăcerea în suferința (fizică sau morală) provocată voluntar altora.
6. (antonime) compătimitor, protector, sensibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sadisme)
1. perversiune sexuală constând în obţinerea plăcerii prin chinuirea partenerului.
2. (p. ext.) cruzime anormală, exagerată; plăcere patologică de a chinui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inoculer, lat. inoculare)
1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza.
2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inoculation, lat. inoculatio)
1. acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculare.
2. (med.) introducere în organism a unei substanțe care conține germenii unei boli.
3. (med.) pătrunderea unui microorganism patogen în organism printr-o rană cutanată sau mucoasă.
4. (fig.) sădire în mintea cuiva, încetul cu încetul, a unor idei, concepții etc.
5. (var.) (înv.) inoculațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marcotte)
1. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă.
2. plantă obţinută prin marcotaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nécrophilie)
1. perversiune sexuală, la unii degeneraţi, constând din raporturi sexuale cu cadavre; necrosadism.
2. dorinţă de a manipula, de a privi cadavrele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: ( fr. planter, lat. plantare)
2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.).
3. a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare).
4. (mil.) a instala mine pe un teren.
5. a fixa cu insistență.
6. (fam.) a părăsi brusc pe cineva.
7. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sadique)
1. I. care se referă la sadism; care practică sadismul; care manifestă sadism.
2. (prin ext.) care simte plăcere să chinuiască pe alţii; de o cruzime extremă.
3. II. persoană care manifestă sadism.
4. persoană care caută plăcerea în suferința (fizică sau morală) provocată voluntar altora.
6. (antonime) compătimitor, protector, sensibil.