assai

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. assai)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) destul de, suficient.
2. (muzică) se alătură ca augmentativ la cuvântul care indică mișcarea unei melodii.
3. (sintagmă) allegro ~ = mai repede decât allegro.
4. (sintagmă) adagio ~ = mai rar decât adagio.

grisai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grisaille)

1. pictură monocromă în camaieu gri, care imită efectele sculpturii.

pâsâi

Parte de vorbire:  vb. (reg.)  
Etimologie: (pâs + -âi)

1. tr. a chema, a striga pisica.
2. intr. a emite un zgomot șuierător și surd; a fâsâi.
3. a sufla cu presiune aerul printre buzele întredeschise.
4. a vorbi peltic.
5. (despre foc) a mocni.
6. (despre frunze) a fâșâi.
7. (var.) (reg.) a păsăi, (reg.) a pâsăi.

șaibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Scheibe)

1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță.
2. roată de transmisie fără spițe.

șaida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. scheider)

1. a efectua operația de șaidaj.

șaidaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scheidage)

1. operația de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

ascorbic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascorbique)

1. despre sau aparținând vitaminei C sau derivaților săi.
2. (biochimie) acid ~ = acid organic cu proprietăți antioxidante, prezent într-o formă particulară în lămâi, sucuri de fructe (în special citrice) și legume proaspete; vitamina C.

assize

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran și vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.

batir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bátir)

1. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat.

bernardin 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bernhardiner)

1. câine de talie mare, viguros și musculos, alb cu pete roșii, dresat special pentru salvarea drumeților rătăciți în munți; saint-bernard.