Dictionar

păsăli

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (reg.)  
Etimologie: (mg. pazol)

1. a (se) potrivi, a (se) nimeri, a (se) îmbina.
2. (var.) a (se) păsălui.
 

SALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sali-, cf. lat. sal)

1. „(referitor la) sare, salin”.
 

SALI-, SALE-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sali-, sale-, cf. lat. sal)

1. „sare”.
 

salică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salique, lat. salicus)

1. legea ~ = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia, prin care femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței.
 

salicacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salicacées)

1. familie de plante dicotiledonate apetale: sălciile și plopii.
 

salicid

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. salicilat, acid)

1. salicilat folosit drept conservant.
 

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
 

adenocondrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénochondrome)

1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.
2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.
 

adenolimfoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénolymphoïdite)

1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.
 

alodial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparține unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

antisialagog, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. antisialagogue)

1. (factor) care diminuează, oprește secreția salivară.