OK
X
salii
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (lat. salii)
1.
(istorie
romană)
colegiul
celor
doisprezece
preoți
salieni
(preoți
recrutați
din
familiile
patriciene
și
deosebit
de
devotați
venerării
zeului
Marte).
represalii
Parte de vorbire:
s. f. pl.
Etimologie: (fr. représailles, lat. represalia)
1.
măsuri
de
pedepsire
luate
de
o
autoritate
de
stat
împotriva
unor
grupuri
sociale
ca
urmare
a
săvârșirii
de
către
acestea
a
unor
acte
de
răzvrătire.
2.
măsuri
de
constrângere
luate
de
un
stat
împotriva
organelor
sau
cetățenilor
altui
stat
ca
răspuns
la
măsuri
similare
luate
de
acel
stat.
universalii
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. universalia)
1.
(fil.)
denumire
dată
de
scolastici
noțiunilor
generale.
assize
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. assises)
1.
(Evul
Mediu)
adunări
reunind
pe
suzeran
și
vasalii
săi,
în
cadrul
cărora
se
discutau
probleme
juridice,
administrative
etc.
sau
erau
adoptate
hotărâri;
hotărâre
juridică
sau
administrativă
adoptată
la
această
adunare.
montagnard, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. montagnard)
1.
adj.
de
muntean.
2.
care
locuiește
la
munte,
trăiește
la
munte
sau
care
este
originar
de
acolo.
3.
s.m.f.
membru
al
partidului
cu
vederi
radicale,
care
ocupa
partea
cea
mai
înaltă
a
sălii
în
care
se
țineau
ședințele
Convențiunii
în
timpul
Revoluției
burgheze
din
Franța
(1789).
4.
v.
montaniard.
parter
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. parterre, (1) germ. Parterre)
1.
parte
a
unei
clădiri,
la
nivelul
solului;
ansamblul
încăperilor
din
această
parte
a
clădirii.
2.
primul
etaj
(de
la
intrare)
al
unei
mine.
3.
parte
a
unei
săli
de
spectacol
între
scenă
și
fundul
sălii.
4.
totalitatea
spectatorilor
care
ocupă
locurile
din
această
parte
a
sălii.
5.
parte
a
unei
grădini
sau
a
unui
parc
în
care
se
cultivă
flori.
salieni
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. saliens, lat. salii)
1.
pl.
(ant.)
colegiu
de
12
preoți
ai
cultului
zeului
Marte,
păstrători
ai
scuturilor
sacre
și
conducători
ai
dansurilor
războinice
la
sărbătoarea
acestuia:
salii.
stal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stalle)
1.
scaun,
loc
separat
și
numerotat
într-o
sală
de
teatru
(la
parter);
(p.
ext.)
parte
a
sălii
unde
sunt
plasate
aceste
scaune.
tetrafonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. tétraphonie)
1.
metodă
de
înregistrare
și
reproducere
muzicală
care
folosește
patru
canale
independente,
poziționate
la
cele
patru
colțuri
ale
unui
spațiu,
încercând
să
recreeze
pentru
ascultător
atmosfera
sonoră
a
sălii
de
concert
sau
a
studioului
de
înregistrări;
cvadrifonie,
cuadrofonie.