Dictionar

Sămânţă; grăunte

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT semen

2. FR semence; graine

3. EN seed; grain of seed

4. DE Samen; Samenkorn; Korn; Saat

5. RU семя; семянкa

6. HU mag; vetőmag


Achenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akène, lat. achaena)

1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânţă.

2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.


Angiosperme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiosperme/s/)

1. s. f. pl. încrengătură a fanerogamelor, plante cu ovulele închise în carpele.

2. adj. (despre plante) cu sămânţa închisă în fruct.


Ansă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coş etc.

2. fir de platină sau de nichelină în formă de laţ, care serveşte la recoltarea sau la însămânţarea microorganismelor.

3. formaţie anatomică în formă de toartă.

4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.

5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.


Aspermatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aspermatisch)

1. (med.) lipsit de sămânță bărbătească (spermatozoizi).

2. (bot.) organism ~ = plantă ale cărei fructe nu conțin semințe.


Autoînsămânţare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + însămânţare)

1. (bot.) însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea și împrăștierea seminţelor; (rar) autoînsămânțat.


Barocoră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barochore)

1. (plantă) la care însămânţarea se face pe loc.