Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT saluber; salvus; validus; valens
6. HU egészséges
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sanitosus)
1. care nu are probleme de sănătate, care nu dă semne de boală.
2. (despre țesuturi, organe) care nu prezintă nicio leziune, afecțiune; (prin analogie) care nu prezintă nicio leziune, alterare sau contaminare.
3. (figurat) care nu prezintă nicio anomalie, nici un defect.
4. care este normal, bine antrenat, în stare fizică bună.
5. care nu prezintă nicio tulburare psihică sau psihologică, ale cărui reacții sunt normale.
6. care este considerat bun și normal, în concordanță cu rațiunea, cu un criteriu de valoare.
7. care este salubru, care contribuie la o bună sănătate fizică și morală, care nu are efecte nocive sau nefaste asupra organismului.
8. a nu fi ~ dacă = a nu se putea abține de la ceva (rău), a-i sta în fire să facă ceva (rău).
9. a nu fi ~ la minte = a fi (cam) nebun, smintit.
10. a râde ~ = a râde cu poftă, din toată inima.
11. atmosferă ~oasă = ambianță favorabilă.
12. să fii ~! = a) formulă de urare; b) treaba ta; mă rog; nu ai decât.
13. să-i (sau s-o) porți ~ = se spune unei persoane care îmbracă ceva nou.
15. (antonime) alienat, bolnav, nesănătos, stricat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assainir, lat. sanare)
1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafaţă de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăţa, a face salubru.
2. (med.) a elimina un focar de infecţie.
3. (fig.) a îmbunătăţi, a redresa; a însănătoşi.
4. (ec.) a stabiliza (moneda).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. convalescent, lat. convalescens)
1. I. care ține de convalescență; pe cale de însănătoșire.
2. II. cel care este în convalescență, care treptat revine la sănătate după o boală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convalescence, lat. convalescentia)
1. perioadă de tranziţie între momentul vindecării unei boli şi însănătoşirea deplină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culturisme)
1. ramură a culturii fizice care urmăreşte dezvoltarea unui corp sănătos, viguros şi puternic, cu o musculatură armonioasă şi bine proporţionată, printr-un sistem complex de exerciţii.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. dipsomane)
1. (persoană) care are un impuls nesănătos de a bea băuturi toxice (în special alcool).
2. (persoană) care suferă de dipsomanie; alcoolic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (econolog/ie/ + -iza)
1. a asigura un mediu natural, sănătos.