alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

canelură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cannelure)

1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor.
2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.

canion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. cañon)

1. vale îngustă şi adâncă, între doi pereţi verticali, săpată de apa unui râu.

cavicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavicole)

1. (despre paraziţi) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.

defileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défilé)

1. vale îngustă şi adâncă între doi munţi, săpată de o apă curgătoare.

dipodide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dipodidés)

1. pl. familie de rozătoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sărit, cu urechi mari şi coada lungă, care trăiesc în vizuini săpate în teren nisipos, hrănindu-se cu tuberculi şi rădăcini.