săptămânal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (săptămână + -al)

1. care se realizează într-o săptămână, care se întinde pe o săptămână.
2. care are loc o dată pe săptămână, care se repetă în fiecare săptămână.
3. (mass-media) care se difuzează în fiecare săptămână.
4. (s.n.) (publicație) care apare în fiecare săptămână.
5. (sinon.) hebdomadar.

bihebdomadar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. bihebdomadaire)

1. (publicație) care apare de două ori pe săptămână.
2. (acțiune) care are loc de două ori pe săptămână.
3. (sinon.) bisăptămânal.

full-time

Parte de vorbire:  adj. invar., adv. (englezism)  
Etimologie: (engl. full-time)

1. califică un loc de muncă a cărui durată efectivă este egală cu durata legală (durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână); cu normă întreagă.
2. (antonim) part-time.

hebdomadar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hebdomadaire)

1. (publicație) care apare o dată pe săptămână; săptămânal.

perinatalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. périnatalité)

1. (med.) perioadă perinatală, care începe cu săptămâna a 28-a de sarcină și se întinde până la a 7-a zi după naștere; perioadă care precedă sau succedă imediat nașterii.

trihebdomadar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. trihebdomadaire)

1. (publicație) care apare de trei ori pe săptămână.

week-end

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. week-end)

1. sfârșit de săptămână; perioadă scurtă de timp (sâmbăta și duminica) pentru odihnă, petrecere.
2. concediu săptămânal luat cu această ocazie.
3. ~ lung, mare = sfârșit de săptămână prelungit cu o zi (de obicei datorită unei sărbători suplimentare).
4. casă de ~ = loc, altul decât domiciliul principal, unde se petrece concediul de sfârșit de săptămână.
5. (argou) ~ românesc = (iron.) sfârșit de săptămână rezervat muncilor în gospodărie.
6. (var.) weekend.