OK
X
sărăcăci
Parte de vorbire:
vb. intr. (învechit)
Etimologie: (din sărăcăcios)
1.
a
ajunge
sărac,
a-și
pierde
avutul;
a
sărăci.
sărăcăcie
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (sărăcăci + -ie)
1.
stare
a
celui
sărac
(generată
de
lipsuri);
sărăcie,
lipsă,
nevoie.
sărăcăcitură
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (sărăcăci + -tură)
1.
casă
urâtă
și
sărăcăcioasă.
sărăcește
Parte de vorbire:
adv. (înv., reg.)
Etimologie: (sărac + -ește)
1.
ca
un
om
sărac.
2.
în
felul
oamenilor
săraci.
3.
în
sărăcie.
sărăcime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sărac + -ime)
1.
totalitatea
oamenilor
săraci;
mulțime
de
oameni
săraci.
2.
(înv.)
sărmănime.
anahoretic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anacho-rétique)
1.
de
anahoret.
2.
fig.
modest,
sărăcăcios.
arid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aride, lat. aridus)
1.
(despre
sol,
regiuni)
uscat;
sterp,
neproductiv.
2.
(fig.)
sărac
în
idei,
în
imagini;
sec,
monoton.
bidonvil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bidonville)
1.
cartier
de
locuințe
mizere,
improvizate
din
deșeuri
industriale,
din
tabla
bidoanelor
uzate
etc.,
unde
locuiește
populația
săracă
a
unei
metropole.
cianurare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( cianura)
1.
procedeu
industrial
de
extragere
a
metalelor
nobile
din
minereurile
sărace
cu
soluții
alcaline
de
cianură
de
sodiu.
digger
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. digger)
1.
adept
al
curentului
de
extremă
stângă
din
timpul
revoluției
burgheze
din
Anglia
(sec.
XVII),
reprezentând
interesele
țărănimii
sărace.
distrof, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dystrophe)
1.
(despre
plante)
care
crește
în
soluri
sărace
în
substanțe
nutritive;
(despre
un
mediu
de
cultură,
un
sol)
lipsit
de
elemente
nutritive.