Parte de vorbire: vb. intr. (învechit)
Origine: (din sărăcăcios)
1. a ajunge sărac, a-și pierde avutul; a sărăci.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (sărăcăci + -ie)
1. stare a celui sărac (generată de lipsuri); sărăcie, lipsă, nevoie.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (sărăcăci + -tură)
1. casă urâtă și sărăcăcioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacho-rétique)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidonville)
1. cartier de locuinţe mizere, improvizate din deşeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuieşte populaţia săracă a unei metropole.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. miser, it. misero)
1. care se află într-o situație (materială) foarte proastă; sărman, nenorocit.
2. care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie.
3. vrednic de milă; (prin ext.) sărac, sărăcăcios.
4. (antonime) bogat, îmbelșugat, abundent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plèbe, lat. plebs)
1. (în Roma antică) pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate.
2. (în evul mediu) pătura cea mai săracă a populației orășenești; (p. ext.) populație asuprită, exploatată; poporul de jos, gloată.
3. (peior.) categorie de oameni declasați; drojdia societății.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protocarbure)
1. combinaţia cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sclérophyte)
1. (plantă) cu frunze rigide, cu spini, săracă în clorofilă, sempervirescentă.