Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din fr. trouble-fête)
1. persoană care întrerupe, perturbă cursul unui moment plăcut, al unui eveniment fericit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. blaue/Montag/)
1. a face ~ = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. foederatus, fr. fédéré)
1. (ant.) persoană care făcea parte din populaţiile la graniţele Imperiului Roman, angajată să apere aceste graniţe în schimbul unor avantaje.
2. delegat la sărbătoarea Federaţiei din timpul Revoluţiei Franceze din 1789.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. festivo, lat. festivus)
1. de sărbătoare; sărbătoresc, măreţ, somptuos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. fiesta)
1. festival, sărbătoare, petrecere în ţările de limbă spaniolă, ulterior şi în alte ţări din America.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hécatombe)
1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale.
2. sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii.
3. măcel, masacru; grămadă de cadavre.
4. (fig.) mare număr de respinşi la un concurs, la un examen.