Rezultate secundare (Sărituri.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athlétisme)
1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică uşoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bascule)
1. balanţă cu două braţe inegale, pentru greutăţi mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mişcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziţiei în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cascadeur)
1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acţiune periculoasă.
2. acrobat care execută serii de căzături şi sărituri.
3. (fam.) persoană cu o conduită uşuratică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. combiné)
1. format din mai multe elemente deosebite.
2. (chim.; despre corpuri) compus.
3. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe.
4. ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détente)
1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său.
2. (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătăţire.
3. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu uşurinţă de sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élan)
1. avânt, însufleţire, entuziasm.
2. (sport) complex de mişcări şi de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări.