Dictionar

Rezultate secundare (Săvârşirea):

Bestialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bestialité)

1. fire, atitudine, pornire bestială.

2. faptă bestială, monstruozitate.

3. perversiune sexuală prin săvârşirea actului sexual cu animale; zoofilie.


Cauzal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. causal, lat. causalis)

1. de cauză, referitor la cauză.

2. propoziţie (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care arată săvârşirea acţiunii din regentă; conjucţie = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală.

3. (log.) implicaţie = implicaţie care exprimă relaţia cauzală în propoziţiile condiţionale.


Chietism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)

1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.

2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.

4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.

5. (var.) cvietism, quietism.


Chietist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. quiétiste)

1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

2. II. adept al chietismului.

3. (var.) cvietist, quietist.


Coautor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. coauteur)

1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări.

2. participant, alături de alţii, la săvârşirea unei crime, a unei infracţiuni.


Cominatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)

1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt.

2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.