absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

apostat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)

1. (cel) care a săvârșit o apostazie.

arhetipic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. archetypisch)

1. arhetipal.
2. ideal, desăvârșit.

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.

atrupament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attroupement)

1. (jur.; în trecut) evadare săvârșită de mai multe persoane acționând sub influența unei sugestii colective.

autodenunța

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto1- + denunţa)

1. a aduce la cunoștință un fapt săvârșit de propria persoană; a se denunța singur.