Dictionar

Rezultate secundare (Tăia):

întâia

Parte de vorbire: vb. (înv.)
Origine: (din întâi)

1. a avea sau a da cuiva întâietate, prioritate.


întretăia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. /s’/entrecouper)

1. a (se) încrucişa, a (se) intersecta.


Abatiză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.


Altern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.

2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.


Amazoană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amazone)

1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreaţă, care îşi tăia sânul drept pentru a putea mânui mai uşor arcul.

2. (fam.) călăreaţă.


Amputa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amputer, lat. amputare)

1. a tăia chirurgical un membru al corpului.

2. (fig.) a ciopârţi, a tăia; a diminua.


Bie

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biais)

1. (croitorie) fâşie de material textil tăiată oblic.

2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.

3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.


Bizou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biseau)

1. margine tăiată oblic (la oglinzi, pietre preţioase etc.).