Dictionar

tabac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

1. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas.
2. adj. inv. de culoarea tutunului.
 

antitabac

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (fr. anti-tabac, antitabac)

1. care luptă împotriva consumului de tutun, împotriva fumatului; antitabagic.
2. care distruge mirosul de tutun.
 

tabaccerie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (tabacciu + -ărie)

1. prăvălie în care se vinde tabac (tutun).
2. fabrică de tabac.
 

tabacciu

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (tabac + -ciu)

1. fabricant de tabac.
2. negustor de tabac (tutun).
 

tabacheră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. tabakera, it. tabacchiera)

1. cutiuță în care se păstrează tutunul și țigările.
2. ferestruică în planul acoperișului unei construcții care se deschide ca un capac.
 

tabacoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. tabacosis)

1. pneumoconioză cauzată de inhalarea pulberilor din prelucrarea tutunului.
 

antilopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei.
 

antitabagic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + tabagic)

1. adj. care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; antifumat, antitabac.
2. s.n. remediu împotriva fumatului.
 

baretă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrette)

1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.
 

bizon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. bison)

1. mamifer erbivor sălbatic, mare și puternic, asemănător cu zimbrul.
2. pielea tăbăcită de bizon (1).
 

blanc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blank)

1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice.
2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.
 

borax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. borax)

1. borat de sodiu, folosit în medicină ca antiseptic, la confecționarea unor sticle speciale, a unor emailuri, în tăbăcărie etc.