Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métamérie)
2. (pict.) schimbare a culorii unui obiect (tablou) privit în lumini diferite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ton, lat. tonus)
1. sunet (muzical).
2. intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri.
3. a da ~ul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva.
4. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație.
5. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta.
6. atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare).
7. nuanță a culorii (într-un tablou).
8. culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou.