Rezultate secundare (Tabără.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quartier)
1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unităţi militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castrum)
1. lagăr, tabără fortificată a unei unităţi din armata romană.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., engl. jamboree)
1. întâlnire internațională a cercetașilor; reuniune în tabără a unor organizaţii de cercetaşi (din mai multe ţări).
2. spectacol de divertisment, în America, de durată lungă, care cuprinde numere foarte variate ca gen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lager)
1. tabără.
2. totalitatea statelor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice, pentru o anumită formă de societate („lagărul socialist” și prin extindere - în viziunea socialistă: „lagărul capitalist”).
3. loc de internare a prizonierilor de război sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului.
4. organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. praetorium, fr. prétoire)
1. reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta îşi exercita funcţia.
2. prefect al ~lui = comandant al gărzii pretorienilor.
3. loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stendardo)
3. (fig.) simbol de luptă, de înfrăţire.
4. porţiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare.