Dictionar

Tacit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tacite, lat. tacitus)

1. (despre o înţelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînţeles.


Taciturn, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. taciturne, lat. taciturnus)

1. care vorbeşte puţin, tăcut din fire.


Taciturnitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taciturnité)

1. faptul de a fi taciturn.


Ahasveric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. ahas­ve­risch)

1. (veşnic) rătăcitor; rătăcind.


Aventuros, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.

2. (despre oameni) înclinat se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.

3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acţiuni îndrăzneţe şi riscante.

4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).

5. plin de riscuri (ex. proiect ~).

6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.

7. predispus la aventuri amoroase.


Bernardin 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bernhardiner)

1. câine de talie mare, viguros şi musculos, alb cu pete roşii, dresat special pentru salvarea drumeţilor rătăciţi în munţi; saint-bernard.


Conivenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connivence, lat. coniventia)

1. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate.

2. de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...).


Consens

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. consensus)

1. acordul tacit, sau fără opoziție categorică, pe un anumit subiect; acord între persoane, înţelegere deplină, identitate de opinii.

2. (fiziologie) interdependența mai multor organe în îndeplinirea funcțiilor vitale.

3. (antonime) dezacord, disensiune.


Convenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convention, lat. conventio)

1. înţelegere, acord, pact între state, instituţii etc.

2. contact.

3. denumire dată unor tratate internaţionale.

4. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei.

5. (pl.) deprindere stabilită prin tradiţie.

6. adunare legislativă a Franţei între 1792 şi 1794.

7. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la preşedinţie, stabilirii platformei-program etc.