Dictionar

Rezultate secundare (Tactică):

Sintactică

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (cf. fr. syntactique)

1. parte a gramaticii care cuprinde regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și fraze; sintaxă.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Ală

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ala)

1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.


Amfibolie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)

1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.


Antipalagă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. antipallage, gr. antypallage)

1. anacolut în care discontinuitatea sintactică reprezintă o abatere de la congruenţa cauzală în propoziţie; schimbare reciprocă.


Apoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apposition, lat. appositio)

1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ.

2. orice construcţie sintactică de tip apoziţional.

3. (biol.) creştere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi.


Arbitru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitre, lat. arbiter)

1. persoană, instituţie care are sarcina de a soluţiona un diferend, un litigiu.

2. cel care arbitrează o aplicaţie tactică, o competiţie sportivă.