OK
X
fierătaie
Parte de vorbire:
s.f. pl. (înv., reg.)
Etimologie: (fierăt + -aie)
1.
piese
multe
de
fier;
(reg.)
fierotină,
(reg.)
fierotenii.
administra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)
1.
a
conduce,
a
gospodări
(o
întreprindere).
2.
a
da
un
medicament
unui
bolnav.
3.
(ir.)
a
trage
o
bătaie.
4.
(jur.)
a
~
o
probă
=
a
folosi
un
mijloc
de
probă
într-un
proces.
5.
a
supraveghea
încasările.
ancoșă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. encoche)
1.
crestătură
de
dimensiune
redusă
sau
tăietură
mică.
2.
decupaj
utilizat
pentru
reperare;
marcaj
servind
drept
reper.
3.
(cinema.)
decupare
pe
marginea
filmelor
cinematografice,
care
acționează
dispozitivul
de
schimbare
a
iluminării
în
porțiunea
mașinii
de
copiat.
4.
(electronică)
canal
într-o
piesă
metalică
pentru
a
introduce
conductorii
electrici.
asoma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assommer)
1.
a
ameți
animalele
la
abator
înainte
de
tăiere
(cu
o
lovitură
puternică).
2.
a
inoportuna,
a
lovi.
augur
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. augur)
1.
s.
m.
preot
roman
despre
care
se
credea
că
poate
prevesti
viitorul
după
zborul,
cântecul
și
măruntaiele
păsărilor.
2.
s.
n.
prevestire
făcută
de
un
augur
(I).
3.
a
fi
de
bun
(sau
de
rău)
~
=
a
fi
semn
bun
(sau
rău),
favorabil
(sau
nefavorabil).
baionetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baïonnette)
1.
armă
albă
pentru
împungere,
cu
lama
tăioasă,
ascuțită
la
vârf.
2.
tăietură
în
segmenții
pistoanelor,
care
permite
trecerea
de
abur
sau
de
gaze.
3.
(tehn.)
îmbinare
demontabilă
între
două
piese,
care
necesită
montări
și
demontări
rapide.
barieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrière)
1.
loc
de
intrare
într-un
oraș
unde,
în
trecut,
se
încasau
taxele
pe
mărfurile
aduse
spre
vânzare.
2.
bară
mobilă
pentru
a
închide
temporar
trecerea
peste
o
cale
ferată
sau
șosea;
(p.
ext.)
loc
de
întretăiere
a
unei
căi
ferate
cu
o
șosea.
3.
element
constructiv
sau
dispozitiv
pentru
evitarea
ori
reglementarea
schimbului
de
umiditate,
căldură
etc.
4.
linie
de
plecare
(la
cursele
de
cai);
start.
5.
stare
marcând
limitele
posibilităților
fizice
sau
psihologice
(ale
unui
sportiv).