Rezultate principale (Talamus.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thalamus)
1. porţiune a encefalului, la baza creierului, dintr-o masă de substanţă cenuşie prin care trec toate căile senzitive şi senzoriale ce merg la scoarţa cerebrală.
Rezultate secundare (Talamus.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypothalamus)
1. regiune a encefalului situată la baza creierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. metathalamus)
1. parte a diencefalului cuprinzând corpii geniculaţi lateral şi medial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lemnisque)
1. (ant.) panglică cu care se legau coroanele, palmele.
2. (anat.) cale senzorială secundară a sistemului nervos central, care începe în măduvă sau în trunchiul cerebral şi se termină în talamus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spinothalamique, engl. spinothalamic)
1. care aparţine măduvei spinării şi talamusului.
2. fascicul ~ = fibre nervoase, care străbat măduva spinării, bulbul şi pedunculii cerebrali, ajungând în talamus.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. thalam/o/-, -thalame, cf. lat. thalamus, gr. thalamos)
1. „receptacul vegetal, talamus”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thalamencéphale)
1. regiune mediană a creierului în care elementul principal îl constituie talamusul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thalamotomie)
1. suprimare chirurgicală a unor conexiuni ale talamusului.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. thalamos „pat nupțial, dormitor”)