Dictionar

Rezultate principale (Talamus.):

Talamus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thalamus)

1. porţiune a encefalului, la baza creierului, dintr-o masă de substanţă cenuşie prin care trec toate căile senzitive şi senzoriale ce merg la scoarţa cerebrală.


Rezultate secundare (Talamus.):

Hipotalamus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypothalamus)

1. regiune a encefalului situată la baza creierului.


Metatalamus

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. metathalamus)

1. parte a diencefalului cuprinzând corpii geniculaţi lateral şi medial.


Lemnisc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lemnisque)

1. (ant.) panglică cu care se legau coroanele, palmele.

2. (anat.) cale senzorială secundară a sistemului nervos central, care începe în măduvă sau în trunchiul cerebral şi se termină în talamus.


Spinotalamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spinothalamique, engl. spinothalamic)

1. care aparţine măduvei spinării şi talamusului.

2. fascicul ~ = fibre nervoase, care străbat măduva spinării, bulbul şi pedunculii cerebrali, ajungând în talamus.


TALAM(O)-, -talam

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. thalam/o/-, -thalame, cf. lat. thalamus, gr. thalamos)

1. „receptacul vegetal, talamus”.


Talamencefal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thalamencéphale)

1. regiune mediană a creierului în care elementul principal îl constituie talamusul.


Talamotomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thalamotomie)

1. suprimare chirurgicală a unor conexiuni ale talamusului.


TALAMO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. thalamos „pat nupțial, dormitor”)

1. „talamus, talamic”.