Rezultate secundare (Talentul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. eloquentia)
1. darul vorbirii, talentul de a vorbi frumos, de a mișca, de a convinge; calitatea artistică și persuasiunea în vorbire sau scris; elocvență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. génialité)
1. caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial.
2. calitatea unei persoane geniale, care posedă talentul de a crea lucruri de o calitate excepțională.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. improvisateur)
1. (cel) care improvizează, care are talentul să improvizeze.
2. II. artist care practică improvizația.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insinuant)
1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care (se) insinuează; insinuator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insinuateur)
1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care insinuează; insinuant.