Dictionar

talie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. taliia, după fr. taille)

1. partea de mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, deasupra șoldurilor; mijloc.
2. parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj.
3. statură, înălțime.
4. (fig.) mărime, importanță, valoare.
5. a fi de ~a cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela.
 

-PETALIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. petalon „foaie de metal”)

1. „înveliș floral, petale”.
 

adenopetalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adenopetalia)

1. (bot.) transformarea nectarinelor în petale neproducătoare de nectar.
 

andropetalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. andropetalia)

1. (bot.) transformarea staminelor în petale.
 

cleistopetalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gr. kleistos „închis, ascuns” + gr. petalon „foaie de metal”)

1. (bot.) înveliș floral permanent închis, care asigură polenizarea cleistogamică.
 

contrastalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + stalie)

1. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depășirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract.
 

crotalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Krotalie)

1. marcă metalică aplicată în urechea animalelor, pentru recunoaștere.
 

alozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allosaurus)

1. reptilă terestră fosilă, carnivoră, de talie foarte mare.
 

alsacian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alsacien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia.
2. (s. n.) ansamblu de dialecte germanice vorbite în Alsacia.
3. adj. lup ~ (și s. m.) rasă de câini de pază, de talie mare.
 

arlechin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arlecchino, fr. arlequin)

1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț.
2. s. n. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei.
 

askari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. askari)

1. soldat indigen din vechile trupe germane și italiene.
 

aspersor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aspersoir)

1. dispozitiv de irigare prin aspersiune, cu ajutorul căruia se împrăștie apa sub formă de picături; etalier, dispersor.
 

azzuro

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. azzurro)

1. sportiv care participă la competiții internaționale, mai ales de fotbal, în echipa Italiei; fotbalist din echipa Italiei.