Dictionar

Talus

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr., lat. talus)

1. s.n. astragal.

2. adj. picior ~ = picior răsucit, chircit.


Astragal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

1. s. n. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus.

2. mulură rotunjită care împodobeşte extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului.

3. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.


Pantă; povârniş

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT declivitas

2. FR talus; pente

3. EN slope

4. DE Abschuss; Abhang; Böschung

5. RU откос; склон

6. HU lejtő, lejtős, meredek lejtő


Cățelușă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cățea + -ușă)

1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică). (var.) cățălușă.