Dictionar

antitanc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antitank)

1. inv. împotriva tancurilor; anticar1.
 

blindaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blindage)

1. cuirasă de oţel la protecţia navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor.
2. element de construcţie servind ca mijloc de protecţie a unor piese sau sisteme tehnice.
 

contraescarpă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrescarpe)

1. baraj antitanc pe coasta unui teren în contrapantă, pentru a mări gradul de înclinare a terenului şi a determina răsturnarea tancurilor.
 

lansrachete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lance-raquettes)

1. inv. instalaţie care trage proiectile autopropulsate împotriva tancurilor.
 

tancodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tanc + -drom)

1. teren special amenajat pentru instruirea militarilor în conducera tancurilor.