Dictionar

tandrețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tandresse)

1. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie.
 

amoreza

Parte de vorbire:  vb. refl. (învechit)  
Etimologie: (amorez)

1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se înamora.
2. a se ~ lulea = a se îndrăgosti la nebunie.
 

dorlota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dorloter)

1. a înconjura cu grijă atentivă și tandrețe; a alinta, a răsfăța, a cocoloși (pe cineva).
 

înamora

Parte de vorbire:  vb. refl. (învechit)  
Etimologie: (după fr. s’enamourer)

1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se amoreza.
 

tandru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tandre)

1. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș.
 

drăgăstos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dragoste + -os)

1. plin de dragoste, de tandrețe; iubitor, afectuos.