Dictionar

tandru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tandre)

1. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș.
 

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
 

calin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. câlin)

1. care se alintă; alintat.
2. tandru; mângâietor.
 

affetuoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affettuoso)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) într-un mod iubitor, tandru; cu sentiment, expresiv.
2. indică interpretului să imprime muzicii un caracter tandru, cald; affetto, con affetto.
3. (var.) affettuoso.