astragal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

1. s. n. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus.
2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului.
3. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.

calcaneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calcaneum, fr. calcanéum)

1. os al tarsului care formează călcâiul.

cuboid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cuboïde)

1. adj. de formă aproximativ cubică.
2. adj., s. n. (os scurt) al tarsului.

cuneiform, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f., III. s.n.  
Etimologie: (fr. cunéiforme)

1. I. în formă de cui; (rar) cuneat.
2. scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic.
3. (despre un sistem de scriere) care utilizează litere în formă de cuie; care folosește acest tip de scriere.
4. (mineralogie) caracterizează un octaedru cu patru fețe triunghiulare și patru trapezoidale.
5. (anatomie) cartilaj ~ = cartilaj mic situat în laringe.
6. II. literă folosită în acest sistem de scriere.
7. III. (anatomie) os al tarsului.
8. (anatomie) tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.

metatarsian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métatarsien)

1. (os) al metatarsului.

sesamoid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. sésamoïde)

1. I. care seamănă cu susanul, cu semințele de susan; (înv.) sezamoid.
2. (anat.) oase ~e = oase mici care se găsesc mai ales în apropierea articulațiilor și în grosimea tendoanelor; sunt rămășițe ale ligamentelor calcificate, motiv pentru care nu sunt toate considerate parte integrantă a scheletului uman.
3. II. (anat.) oscior al carpului și al tarsului care seamănă cu semințele de susan.