Dictionar

Taster

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Taster)

1. (poligr.) dispozitiv mecanic al maşinii de cules monotip care fixează pe o bandă de hârtie, prin perforări combinate diferit, felul şi poziţia literelor unui text ce urmează a fi tipărit.


Tasterist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Tasterist)

1. (tipografie) lucrător la taster; linotipist.


Linotipist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. linotypiste)

1. muncitor tipograf care lucrează la linotip, mașină tipografică de cules și turnat rânduri întregi; tasterist.


Manual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manuel, lat. manualis, it. manuale)

1. adj. de mână, făcut cu mâna.

2. care muncește cu mâinile.

3. s. n. carte de școală care conține o prezentare succintă a noțiunilor unei discipline.

4. claviatură, ansamblu al claviaturilor la instrumentele cu taste (orgă, clavecin), la care se cântă cu mâinile.


Pian 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Piano, it. piano)

1. instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanţă suspendată pe trei picioare, cu claviatură şi coarde metalice lovite cu ciocănele prin intermediul unor taste.


Tasta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. tasten)

1. a acţiona tastatura unei maşini, unui telefon, computer etc.

2. a culege la taster.


Tasterist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Tasterist)

1. (tipografie) lucrător la taster; linotipist.


Tuşeu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. touché)

1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sănătății lui; tact.

2. senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe.

3. manieră de a apăsa tastele la un instrument cu claviatură (la pian).

4. fel de a aplica culorile în pictură.