Rezultate secundare (Tauri):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. taurino, fr. taurin)
1. din familia taurului, care aparţine taurinelor.
2. care evocă taurul prin aspectul său fizic.
3. referitor la jocurile care utilizează tauri (coridă).
4. (figurat) puternic (ca un taur).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. taurine)
1. acid organic prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în ţesutul pulmonar şi în muşchi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. taurino, fr. taurin)
1. (la pl.) grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice, având ca reprezentant tipic boul; bovină.
2. (la sg.) animal din acest grup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinobacillose)
1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie şi abcese.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., sp. aficionado)
1. amator de lupte cu tauri; (prin ext.) persoană care este pasionată de ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. afrikander)
1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri.
2. rasă de taurine cu cocoaşă, originară din Africa de Sud.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderille, sp. banderilla)
1. suliţă mică cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bubalines)
1. specie de animale rumegătoare cornute, înrudite cu taurinele: bivolii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centauromachie, lat. centauromachia)
1. lupta dintre centauri şi lapiţi.