Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formaţie vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curţi princiare.
6. orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mansarde)
1. etaj situat sub acoperiş, cu tavanul înclinat şi amenajat ca locuinţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. stalactite)
1. concrețiune care se formează pe tavanul peșterilor, sau bolta cavităților subterane, prin infiltrații care conțin calcar dizolvat, săruri silicioase etc.
2. (prin analogie) țurțur care se formează pe pereți sau acoperișuri, iarna sau în regiunile friguroase.
3. (arhit.) element decorativ de această formă.